Povestirea bătrânului David Dionisiatul despre Sfântul Mina

În ziua de miercuri, 22 iunie, anul mântuirii 1961, la slujba Vecerniei, pe când stăteam în paraclisul Maicii Domnului – Acatist şi ascultam stihirile, a intrat evlaviosul bătrân David. După cum îi era obiceiul, a sărutat Icoana Maicii Domnului şi celelalte icoane, făcând metanii până la pământ. Apoi a sărutat-o şi pe cea a Sfântului Marelui Mucenic Mina, care este pictată pe perete. Lângă ea stăteam eu şi mă rugam. După ce a sărutat icoana, m-a privit cu multă bucurie şi mi-a spus:

– A şasea zi este astăzi, părinte Lazăr, de când mi-am pierdut ochelarii, lucrând la catisma Sfinţilor Apostoli ce se află vizavi de mănăstire, şi acum, cu harul şi ajutorul Sfântului Mina, i-am găsit.

– Ce lucrai şi cum i-ai pierdut?, l-am întrebat. Şi, cum de i-ai găsit astăzi?

– Acum şase zile am altoit o viţă-de-vie care e sădită la coltul Altarului bisericuţei Sfinţilor Apostoli. Şi, bătrân fiind, mi-am pus ochelarii. După ce am terminat, am pus ochelarii în toc şi i-am lăsat jos, lângă vie, iar eu, fără să-mi dau seama, gândindu-mă la alte lucruri, am uitat de ei cu desăvârşire.

După două ceasuri, când a venit vremea să mă întorc în mănăstire, mi-am adus aminte de ei şi am mers la locul unde îi lăsasem ca să-i iau. Dar, din păcate, nu i-am găsit… Am plecat mâhnit, însă aveam nădejde că îi voi găsi. A doua zi am mers din nou în acelaşi loc, căutându-i, dar nici atunci nu i-am găsit, de parcă vrăjmaşul îi ascunsese. Cinci zile la rând am făcut aceasta, dar nu i-am găsit. Atunci, deznădăjduindu-mă, mi-am adus aminte de Sfântul Mina, care este grabnic ajutător în astfel de probleme. Am cerut de la mănăstire o lumânare, ca să o aprind înaintea Icoanei Sfântului. Am aprins lumânarea şi m-am rugat cu credinţă Sfântului ca să mă ajute să-mi găsesc ochelarii, deoarece îmi erau necesari, căci fără ei nu puteam face nimic. După ce am făcut aceasta, am mers iarăşi la acel loc să caut ochelarii şi, o, minunile tale, Sfinte Mare Mucenice Mina!, de îndată ce m-am apropiat, i-am văzut acolo, aşa cum îi lăsasem. Mai înainte trecusem de multe ori pe lângă acel loc, dar nu-i văzusem. Însă după ce am aprins lumânarea şi am rostit aţa de rugăciuni, îndată mi i-a descoperit Sfântul Mina, făcătorul de minuni, căruia îi mulţumesc din tot sufletul şi din toată inima mea

Acestea mi le-a spus cuviosul bătrân David, iar eu le aştern pe hârtie spre slava şi cinstea Sfântului Marelui Mucenic Mina. Amin.

(Monahul Lazăr Dionisiatul, Povestiri Dionisiate, traducere de ieroschim. Ştefan Nuţescu, editura Evanghelismos, Bucureşti, 2012, pp. 188-190)

Lasă un comentariu

Filed under 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s